Victor Ferezan

Iarna ninge. Cu tampenii.

admin — Mon, 30 Jan 2012 10:22:31 +0000

In plin bulbuc stradal, chiar si la minus ‘spe grade celsius, Presedintele Patriei se decide sa scape cateva invataminte neamului umil pe care, in imensa Lui bunatate, il conduce spre lumina. Evident, nu despre oamenii care Il vor plecat. Nu despre violentele care ne arunca iar spre mineriade.
Nu stiu exact ce va asteptati voi sa ne spuna Presh-ul, dar pe mine m-a luat prin surprindere. Sincer. Si asta, pentru ca incep sa ma intreb serios sub care dintre cele doua cretinisme stam.
Dar, mai intai, cateva realitati culese de pe campii:

Februarie 2011:
Guvernul prezinta noul Cod al Muncii. Despre ce a fost vorba atunci, v-am mai spus.

August 2011:
Guvernul decide modificarea legislatiei privind fraudele economice. Printre modificari, grabirea prescrierii pentru marile fraude economice.
Guvernul stabileste noile limite pentru asistenta sociala. Cine ramane pe afara, v-am mai spus.

Noiembrie 2011:
ANAF se intoarce la ideea forfetarului, cu chiu cu vai eliminata. Unele chestii mor greu..

In prima faza, cred ca ati vazut ca toate sunt apanajul Guvernului. Parlamentul este pur si simplu decorativ, in tara asta. Da bine la Bruxelles sa zicem ca avem si noi unul, cam cum fac cucoanele cu cainii. Chiar si astazi, Guvernul va negocia cu FMI (in numele nostru, al romanilor), gratie unui mandat oferit gratios de “coalitie”. Nu de Partlament. Cine are nevoie de “reprezentantii poporului”, cand ai la putere un partid spart in doua, care voteaza la unison si poate face totul asa cum doreste Presedintele?
Dar revenim. V-am expus cateva din cele mai de impact decizii ale Puterii. Daca o sa aveti curiozitatea sa le parcurgeti, sau daca sunteti la curent cu ele, o sa vedeti ca s-a incercat (in mod sustinut) omorarea vacii. Non stop, fratele meu.
Tocmai din motivul asta, ce a spus Presh-ul zilele trecute m-a uimit. Presh-ul spune ca trebuie sa stimulam infiintarea de IMM-uri, in conditiile in care vine o noua umbra de recesiune.
Hai sa o luam metodic. Ori esti tampit, sa incerci sa omori vaca de muls, dupa care, sa ceri nasterea unui nou vitel, ori esti complet schizofrenic. Vorbesc aici absolut ipotetic si impersonal, desigur, ca doar ni se spune mereu ca Puterea, Statul, sunt organisme, nu o anumita persoana. Totusi, care din cele doua este? Nu exista nicio coerenta in actul guvernamental. Dupa ce ingropi efectiv in taxe micii intreprinzatori, adica cei care sunt coloana fiecarui stat, cei care produc si trebuie macar lasati in pace, daca nu ajutati, ca sa fie impozitati, ei bine, acum speri ca amaratii aia au supravietuit, si mai mult ca vor face fata unui nou val de tsunami. Asta, dupa ce i-ai “calit”. Deci, cum e treaba asta?

Citeste si:

Codul Muncii
Despre ANAF
Cuantificarea saraciei
Ai pe cine trebuie in agenda de telefon?

De ce chiar ne trebuie schimbarea?

admin — Tue, 24 Jan 2012 12:03:30 +0000

Azi am deschis “presa”. Cu bune si rele. Presa este, ca peste tot, finantata de particulari, cu interesele lor. Deci nu este libera. Nicaieri. Este insa o mare buba aici; una este sa nu fie libera pe bani privati, si alta, pe banii contribuabililor. Si mai e ceva; una e sa cheltui bani ca sa dai jos un regim dictatorial si corupt si una sa il mentii la putere. Pe banii contribuabililor. Dincolo de asta, si sincer, sper ca ati inteles ghilimelele de la inceput, HotNews a excelelat in imbecilitate.
In a 12 – a zi de proteste, oamenii astia care promoveaza pseudointelectualitatea si “echidistanta deontologica” ne spun ca “Liderii Opozitiei se ascund la Iasi”. Adica sunt pe strada, in mijlocul a nu stiu cate mii de oameni (simpatizanti/nu), in timp ce presedintele tarii nu a iesit nici macar in Parlament, in mijlocul lingailor. Pardon. A “alesilor”. Nu mai zic de reactie fata de cele aproape 2 saptamani de proteste. Interesanta abordare. Sugerez Dictionarul Academiei Romane, sau macar Dex online, pentru sensul cuvantului “a ascunde”.
A doua, mult mai “subtila”, vine si ne spune ca “Trustul Intact, SBS Broadcasting, regia care reprezinta TVR si regia care reprezinta posturile Europa FM si Radio 21 figureaza pe lista creditorilor in dosarul de insolventa al agentiei Odyssey”. Pe romaneste, asta inseamna PC, PSD, PNL. Ei bine, uite aici avem raspunsul la mica noastra interventie de azi. Pentru ca atunci cand cineva traieste prost din cauza ca altii fura, iar apararea este de natura sa arate ca “si ceilalti fura” (tot pe noi), ei bine, argumentele sunt de prisos. Prietene, e fantastic ca ne spui ceea ce stiam toti de mult. Si mai fantastic este ca ne-o spui acum, cand “opozitia finantata de mogulii” de mai sus cere schimbarea. Deci schimbarea este inutila, este ceruta de niste hoti, ca noi. Cam asta ar fi argumentul. V-ati gandit careva ca schimbarea este ceruta de oamenii aia din strada? Nu de grupurile de interese rodate in coruptie?
Protestul din strada este al celor care s-au saturat de voi, toti, din ultimii 22 de ani. S-au saturat de lipsa crasa de concept economic, social, politic. O tara nu se conduce ca o masina, intre 2 locatii. Cine, in Romania, a avut o viziune a la long? Cine a impus o linie viabila? Cine a dezvoltat ceva? Deci hai sa nu fim mai lingai decat suntem genetic, noi romanii. Protestul este al oamenilor, chiar daca de cateva zile bune este subiectul unei mari batalii politice, in care politicienii incearca sa il fure sau sa il compromita. Chiar si asa, nimeni nu are dreptul sa il alature coruptiei clasei politice.
Nici HotNews-ul portocaliu, nici “Opozitia” care dincolo de amenintari cu demisia, nu face nimic valid de aproape 8 ani, in Parlament.

Citeste si:

Cat pierde TVR-ul?
De ce tv public?
Cuantificarea saraciei
Ziua in care am mai murit o data
Post it pe frigider
Logo-ul de tara
Brandul de tara
Puterea si aroganta
Despre ANAF
Codul muncii
Diversiunea Schengen
Ai pe cine trebuie in agenda de telefon?
Alba neagra cu ungurii
Despre civilizatie si violenta
Romanii si cultura politica
Inutilitatea Parlamentului
Votantilor PDL

Enter your problem here

admin — Tue, 17 Jan 2012 20:44:36 +0000

Taxa auto. Cainii, noaptea, pe strada. Sau cand mergi cu bicicleta. Sau daca esti copil si fugi dupa minge. Birocratia. Trandavia. Hotia. Indolenta. Rasismul. Inconsecventa. Aroganta.
Oamenii care se opun rezolvarii unor probleme, pur si simplu nu s-au lovit inca de ele.
Spinoza a pus punctul pe I. Puterea da valoare dreptului si drepturile poporului se pot afirma si vor fi respectate daca el va fi tare.

Revolutiile incep unde nu te astepti

admin — Sun, 15 Jan 2012 00:05:38 +0000

In urma cu peste 20 de ani, Lech Walensa si-a baricadat muncitorii sindicali in uzina pentru incalcarea unui drept. Reactia autoritatilor si constientizarea, de catre protestatari, a situatiei, a dus la caderea regimului comunist. Nu a fost o actiune intentionata, ci una care e evoluat de la un incident complet strain.
Guvernul PDL, dincolo de masurile supuse dezbaterii impactului economic, a excelat in promovarea nulitatii. Impartirea slujbelor publice, de importanta vitala pentru societate, pe baza favorurilor politice, a luat in ultimii ani “un avant” mai sa dea pe afara. Mai exact, nu mai avem mai nimic, in tara, de dat imbecililor care au sponsorizat campania electorala a actualului partid de guvernamant. Si, ca un facut, acum, cand partidul de la putere chiar nu face nicio diferenta intre ce este de dat in schimbul banilor primiti si ce trebuie dat specialistilor, toti cei care isi asteapta rasplata electorala sunt eminamente imbecili. Faptul ca toate partidele din lume, Romania included, practica trocul asta mizer (bani de campanie pentru contracte pe banii statului, dupa castigarea alegerilor) este stiut. Asta este d e m o c r a t i a. Nu stiu cum, dar parca, in anii trecuti, intre astia gaseai si ceva oameni de calitate. Azi, jale.
Jale vine si din partea pseudo opozitiei, care din considerente economice, practice (exista totusi dosare care asteapta pe teava), nu iese din simulacrul de Parlament in care nimeni nu mai face practic nimic; toate legile sunt asumate de premierul demis de cateva ori in urma motiunilor de cenzura trecute, in dauna puterii. Demis si repus in functie. Ca asa mimam noi democratia. Serios acum, nu era mai sincer Ceausescu?
Ei bine, aceasta minunata opozitie si-a demonstrat limitele cu ocazia “marilor mitinguri sindicale”. Sa fim intelesi; oamenii traiesc prost, dar romanii sunt pasivi. Liderii de sindicat, motivati politic, au scos anii astia in strada zecile de mii de sindicalisti, care ca sa nu fie trecuti in condica si de putere (care le taiase deja salariile), si de sindicat, nu au refuzat prezenta ovina in pietele mari ale capitalei. Prezenta pasiva. Prima reactie pur civica, legitima, a venit astazi. Ieri. Si a fost provocata, cum va spuneam la inceput, de un nimic, in apartenta; atacul la adresa lui Arafat. Puterea, gratie modului “elitist” de impartire a posturilor publice, evocat tot mai sus, duce o lipsa cronica de neuroni in departamentul de conseiere, printre altele. Un amarat platit cu 500 ron, dar care in adolescenta a facut SNSPA, nu bani pe care sa ii dea in campanie, i-ar fi spus lui Basescu despre carisma pe care o are Arafat, despre faptul ca un atac la adresa lui, sau a serviciului care se bucura de un mare suport intre romani, este sinucidere. Pentru ca hai sa ne intelegem iar: niciunul dintre cei care cititi asta nu ati citit si proiectul de lege care ar duce la privatizarea serviciilor medicale sau la desfiintarea SMURD. Ati papat ce v-a spus media si v-ati indignat ca unul ca Basescu ataca un om ca Arafat. Ei bine, proasta gestionare a situatiei, de catre putere, complet evitabila, de altfel (imi place cum modul medieval de conducere al PD-ului se intoarce impotriva lor, sincer, ador asta), a dus la prima tresarire nationala, de orgoliu, a romanilor. In sfarsit, una neinitiata politic, fara substrat electoral, ci, pur si simplu, legitima. Generata, culmea, de un atac asupra unui strain. Culmea, pentru ca romanii sunt, de dintotdeauna, sovini.
Acum, faptul ca protestul a degenerat in violente, ca la el au participat, dupa ora de culcare a primelor valuri de oameni simpli, retardatii din galerie, ca s-au aruncat pietre, ca gaseai si membri de partid din opozitie, ca printre cei retinuti de jandarmi erau cretini care nu erau in stare sa spuna DE CE au venit (“am venit cu toata lumea” a tinut sa ne spuna un specimen), in fine, toate astea, nu fac ca protestul sa nu fie unul autentic. Dimpotriva, a cunoscut toate etapele clasice unui astfel de incident. Sunt doar curios, oare acum toti estetii de la televiziuni, care plangeau ca asta vara se dansa la proteste, sunt mai fericiti? Pentru ca o serie de oameni au ajuns la spitale cu capetele sparte?
Revenind, este important pentru putere, ca si pentru unii dintre voi, sa intelegeti ca eu, ca cetatean activ, imi platesc toate taxele la zi, respect legea si am dreptul la un punct de vedere, politic, al meu. Chiar daca lucrez in Intactul lui Voiculescu. Iar acest punct de vedere poate sa fie sincer impotriva a ceea ce traiesc astazi, gratie a doua mandate de PDL/Basescu. Coruptie endemica, lipsa totala de meritocratie si, mai presus de toate, deznadejde. La fel, puterea trebuie sa realizeze ca oamenii nu sunt numai marionetele unui partid. Ca exista si perioade care nu fac parte din campania electorala. Ca oamenii au dreptul lor sa fie nemultumiti de mizeria in care puterea i-a bagat si ca nu au iesit in strada pentru ca asa le-a cerut PSD sau PNL, in esenta, alte grupuri de interese de asemenea vinovate pentru dezastrul in care suntem astazi. Oamenii au dreptul lor sa creada ca traiesc bine sau nu. Nu e nevoie de un “lider” care sa le spuna asta. Oamenii ies in strada atunci cand se atinge o coarda sensibila. Altfel, economic, rabda, dupa cum s-a vazut. Dar cand se intrece masura, toate rabufnesc. Si cand lucrurile rabufnesc, nu ajunge sa vina o falsitate ca Sever Voinescu sa ne spuna, cu un ton care merita efectiv un Oscar, ca PDL ne-a vrut mereu binele, si, deci, va retrage proiectul de lege asupra sanatatii. Asta, evident, dupa ce Basescu si-a batut joc de Arafat, live, la tv. Nu mai ajunge, domnule Voinescu. Acum, cand toate rabufnesc, oamenii isi amintesc si de salariile taiate, si de umilinte, si de mai toate. Puterea, aparent, nu are nici macar o urma de cultura politica elementara, cat sa anticipeze asta. In plus, cand nu mai esti constient ca oamenii pot avea o parere politica dincolo de imixtiunea unui organism politic, este cazul sa pleci. Altfel, vezi cazul lui Lech Walensa.

Citeste si:

Cuantificarea saraciei
Ziua in care am mai murit o data
Post it pe frigider
Logo-ul de tara
Brandul de tara
Puterea si aroganta
Despre ANAF
Codul muncii
Diversiunea Schengen
Ai pe cine trebuie in agenda de telefon?
Alba neagra cu ungurii
Despre civilizatie si violenta
Romanii si cultura politica
Inutilitatea Parlamentului
Votantilor PDL

Alice in PerfectLand

admin — Fri, 13 Jan 2012 10:09:39 +0000

Are 12 anisori si obrajii rosii ca doua mere. Are bucle blonde si ochii ca cerul. Are o familie care o iubeste si este adorata de colegi. Lumea este a ei. Iar lumea ei este curata si civilizata. Este o lume care nu cunoaste raul. Dar oare, daca nu cunoaste raul, cum recunoaste binele? Daca toti oamenii sunt blonzi, brunetii sunt automat negativi, prin contrast? Fetita asta blonda si cuminte nu se opreste aici. A descoperit samanta fructului oprit. Si a muscat din ea cu toata pofta de viata. Ce a iesit?
Una dintre principalele schimbari dramatice pe care le traim este schimbarea fundamentala a mentalitatii. Poate nu percepi exact asta sub forma teoretica, dar practic, asteptarile tale si cotidianul sunt in continuu conflict. E simplu. Azi elevele nu imbraca rolul asexuat al unei mogaldete fara varsta, sex sau atitudine. Azi, sunt fiinte sexuale. Legea spune insa altceva. Legea pazeste o realitate (croita din noile mentalitati si atitudini) care s-a schimbat. Drastic. Care nu mai e a majoritatii. Nu te gandi numai la exemplul dat. Majoritatea rolurilor sociale prestabilite de-a lungul fostelor generatii NU MAI SUNT DE ACTUALITATE. Traim in alta realitate, imbracati in hainele din trecut. Bine si Rau, demult depasite de viata, sunt astazi pietre pe o panta de schi. Nu spun ca nu avem nevoie de criterii de conduita; dar ele trebuie updatate. Alice si Tara perfecta exista numai in idealurile nerealiste si, pana la urma, nocive. Nu avem nevoie de moralitate in sensul sforaitor si gresit aplicat de good-white-anglo-saxon-people. Nu avem nevoie de asta, nici afara, nici in tara.
Asa ca, dragilor, fuck Alice. Daca se imbraca si se poarta ca o fiinta sexuala, hai sa i-o tragem. Iar dupa asta, hai sa nu fim trimisi la inchisoare. Daca o caruta umbla noaptea pe drumurile publice, nesemnalizata, desi e interzis, hai sa ii facem carutasului dosar penal pentru ca provocat un accident. Nu amaratului care a intrat cu masina in caruta. Si tot asa.
Hai sa ne depasim o data conditia asta, ca sincer, asa mi s-a luat de neamul asta mandru si frumos si primitor…

Dekadens upcoming shows

admin — Mon, 09 Jan 2012 19:13:53 +0000

21 ianuarie – Club Hand, Iasi, alaturi de Vita de Vie
27 ianuarie – Flying Circus, Cluj, alaturi de The Trousers (Hu)
03 februarie – Club Subway, Bacau
04 februarie – Club Zodiar, Galati, alaturi de Vita de Vie

Ora de povesti

admin — Mon, 09 Jan 2012 13:04:36 +0000

Primele amintiri legate de povesti sunt cele cu mosu’. Bunicul meu patern, ‘mosu’ din Sighisoara, un barbat activ si energic, pilot militar care se barbierea de doua ori pe zi. Imbratisarea lui era aspra ca hartia abraziva pentru fata mea de copil. Eu eram ‘papadie’, el era ‘mosu’. El isi rupea din timp, seara, sa imi spuna povesti. Povesti ca nicaieri. Niciodata nu imi citea. Povestile lui erau vii, traiau si se dezvoltau in intunericul din camera; prin fata ochilor mei treceau personajele cu iz ardelenesc. Personaje coborate mai degraba din folclorul de peste munti si din paginile fratilor Grim, decat cele cunoscute de bunicii de aici, din sud. Erau petice de actiune dintr-o parte, care se imbinau cu pagini din alta parte, totul poleit cu imaginatia lui. Faptul ca nu imi citea facea ca povestile sa nu fie niciodata aceleasi. In plus, povestile se lungeau in noapte si reuseau sa sperie si bruma de somn care ma insotea cand ma urcam in pat.
De povesti aveam parte si la mamaie. Ea imi citea din Fram, Tom Sawyer si multe alte carti, iar cand termina un capitol si trebuia sa ma culc, ii mai ceream macar cateva pagini.
Sunt amintiri de care nu ma pot desparti. In plus, sunt bazele a ce citesc astazi. Cred ca Marcuse si Kafka si Tournier si Eliade si Uricaru nu sunt la fel de frumosi fara Grim si Legendele popoarelor.
Oare azi, copiiilor li se mai spun povesti?

Citeste si

Sfarsitul cunoasterii
Dilema prostiei
8 carti
O iarna din copilaria mea
Somnul cel lung. Copiii din Romania adormita
Dezbraca-te si plec
Achilles last stand

Suntem egali. Suntem egali?

admin — Mon, 09 Jan 2012 09:05:06 +0000

Egalitatea este un concept destul de incert. Chiar si pentru cei care nu se indoiesc, in aparenta, de necesitatea ei. Daca suntem egali ca fiinte, indivizi, ca cetateni, daca este bine sa fim asa sau nu, e o supa veche. Nu ma intereseaza aici. Parerile sunt puternic inradacinate in argumente stabilite pe paradigme complet diferite, deci nu are rost nicio discutie. Ce ma intereseaza insa este cum vedem noi, ca romani, egalitatea. Azi, mai mult ca oricand in ultimul secol, avem ocazia sa observam inegala distributie (in general) si, deci, sa contestam (sau sa acceptam) starea de fapt. Daca in perioada comunismului societatea era impartita evident in doua mari categorii – elita politica, cu acces la resurse si restul populatiei, cu putere de cumparare falsa (existau bani, nu exista accesul la resurse) – azi e mai greu de definit stratificarea populatiei. Avem o stratificare clara a elitelor, a accesului la putere/resurse, clasa de mijloc, clasa saraca, toate coexista si sunt bine conturate. TEORETIC, cadrul legal al statului in care traim ne garanteaza egalitatea. Practic, nu stam chiar asa, evident. Interesanta este insa mentalitatea romanilor, care, dincolo de un protest de forma, accepta (ma refer la marea masa a populatiei) stratificarea de azi. Doar o mica patura vocifereaza. Similar evului mediu; iobagii tac; orasenii isi cer drepturile.
De ce spun asta? Teoretic, toti stim ca avem drepturi. Practic, cati si le cer? Sa luam un caz oarecare. Mircea Lucescu provoaca un accident rutier. Toata tara este paralizata. Stupefiata. Il Luce!
Daca in toate cazurile de pana acum, certe sau nu, vinovatia era din start atribuita suspectului, de catre toata media, acum, intr-un caz destul de clar, media foloseste termeni incerti. Daca pentru x auzim despre “vinovat”, “responsabil”, “iresponsabil etc, pentru Il Luce, auzim “accident”, “implicat”, “incident”. Nu auzim despre “gipane”, despre “aroganta celor din 4×4″. Televiziunile trateaza cazul de parca e un ou fierbinte.
11 doctori il opereaza pe Il luce.
Iar natia soarbe drama.
Este oare ok? La nivel abstract, Il Luce nu e decat un alt cetatean, egal cu mine si cu tine. Ar trebui sa beneficieze de acelasi tratament medical ca noi, de aceeasi impartialitate mediatica (pe care nu o gasim in celelalte cazuri). Nu este cazul. Dar cel mai important aici este ca noi stim asta si, tacit, acceptam asta pentru ca ni se pare normal. “Cine esti tu, mai, pe langa Il Luce?” Dar daca o luam asa, de ce sa fac deosebire intre el si nu stiu care beizadea? Pentru ca unul a adus “beneficii” tarii si unul nu? La nivel abstract, uman, nu conteaza asta.
Nu suntem egali. Noi stim asta si ni se pare normal. Traim inca intr-o mentalitate patriarhala. Acceptam ca exista o categorie privilegiata si este normal sa nu ridicam capul peste un anumit nivel. Acceptam ca exista un tatuc (vezi etimologia termenului Basarab) care ne conduce cu blandete si nuia, cand trebuie. Acceptam ca femeile si copiii trebuie corectati cand se abat de la drumul trasat de mana forte a barbatului. Acceptam ca exista “omul meu, femeia si copiii”. Acceptam ca exista “copilul si fetita”. Acceptam ca legea poate fi incalcata in virtutea unei morale superioare. Si exemplele pot continua.
Cam asta ar fi. Suntem inapoiati din punct de vedere al culturii politice si sociale. Sau poate gresim ca ne catalogam inapoiati. Poate suntem realisti si ne acceptam un destin evident in dezacord cu ce sustine vestul. Sustine, pentru ca si ei au carentele lor.
Dar atunci, macar sa renuntam la forma fara fond, pentru ca, din pacate, e o culpa eterna a romanilor. Sa ne pretindem altceva decat suntem.

Sindromul pigmeilor

admin — Thu, 15 Dec 2011 22:47:44 +0000

Astazi am inaungurat (ca neam) biblioteca nationala. Asemanarile cu fosta, dar perena Casa a Poporului sunt frapante. Spun asta pentru ca astazi nu am inaugurat un sediu modern in care gasesti anumite comori ale spiritului (da, cam cheesy asta), ci “a treia cladire din Romania, ca marime”. Da. Nu am auzit, toata ziua, nicaieri, CE gasesc in Biblioteca Nationala, pana la urma, un bloc nenorocit in care gasesti carti. Ce carti gasesti, nu stim. Nu stim daca avem colectii unicat sau macar, ce gasim acolo. Stim ca este o cladire mare si asta rupe in Romania, ca are multe becuri si scari interioare, si, in general, ca arata a palat. Mai trist e ca parerea grobian comica nu apartine doar fortei de munca, ci si televiziunilor “formatoare de opinie” sau ministrului maghiaro-cultural, Kelemen, care ne spune ca acum, prin cladirea asta, Bucurestiul intra, in sfarsit, in Europa. Esti imbecil?
O dovada clara ca grobianismul imbecil nu are frontiere. Sau etnie.
Acestea fiind spuse, astept cu nerabdare sa ajung si eu sa casc gura la “a treia cladire din Romania”. Nu de alta, dar nu intri in Europa in fiecare zi. Cica inauntru sunt niste hartii. Pai nu e pacat de asa cladire mare?..

Do It Yourself

admin — Sat, 10 Dec 2011 12:03:04 +0000

Am dormit aseara acasa, prima oara dupa o saptamana de golaneala totala. In cifre seci si nu prea, ultima saptamana am mers in fiecare zi, in alt oras, Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova, Sibiu si iar Bucuresti.
2100 km in 6 zile, 4 moduri de a vorbi romana, de a te distra, 240 oameni la concerte, nu stiu cate pahare de alcool, pizza, tigari si ore de condus. Golanie.
In cuvinte mai putin seci decat cifrele, NIN Tribute Tour a insemnat sa revad niste oameni fantastici si sa fac lucruri pe care toti spunem ca le facem, dar lasam rutina sa isi faca de cap in viata noastra. NIN Tour a insemnat revederea cu Chelios in Bucuresti, cu Mada si Ciprian in Hand, sa papam parjoale in Pascani, sa comparam albastru de Voronet cu cel de pe tricoul lui Jan, sa bem cafeaua cu martipan in Cj, sa stam panicati in barca vaslita pe dos de Mihnea, in salina de la Turda, in timp ce copii care jucau bowling ne-au facut sa credem ca se darama sandramaua peste noi, sa mancam 100 kg de seminte in blocajul kilometric de langa Alba Iulia. NIN Tour a mai insemnat plescavita in Timisoara, apus de soare la Dunare, pana de curent si bezna totala in timpul cantarii din Craiova, “Nu te supara frate” si masini de busit in Sibiul luminat de vis. Am descoperit localitatile Berislavesti (c’mon!) si Fiscalia (probabil tara Fiscului, unde cetatenii sunt contabili). NIN Tour a mai insemnat ca, daca vrei, poti sa o iei de nebun, fara sprijin, si sa iti faci de cap all the way.
Pentru mine a fost un tur de forta pe care nu l-am mai facut de pe vremea Tep Zepi si a fost posibil sa trec peste oboseala gratie companiei lui Buvnitz, Jan, Mihnea, Razvan si Tinerete (ca sa ii trec in ordine alfabetica), adica un super crew cu care as pleca oricand la drum.
Urmeaza RoadkillSoda si Karma to Burn la Fabrica, pe 14 decembrie!